Înfiinţarea de rezervaţii care să protejeze pădurile tropicale şi fauna

Crearea de zone protejate, cum ar fi rezervaţiile naturale sunt o cale optimă de a salva pădurile tropicale şi alte ecosisteme. Zonele protejate prin lege sunt locaţii care au primit protecţie datorită valorii lor de mediu sau culturale. În general, zonele protejate se află sub jurisdicţia guvernelor şi au pădurari şi gardieni care veghează la respectarea regulilor şi asigură protecţia contra activităţilor ilegale cum ar fi vânătoarea şi tăierea copacilor.

În zilele noastre, sub forma rezervaţiilor naturale sunt protejate multe specii disparente (ameninţate cu dispariţia). De exemplu, urşii panda se mai găsesc doar în zonele protejate.

Rezervaţiile naturale îşi ating menirea când au susţinerea localnicilor din jurul zonei protejate. Dacă pe localnici îi interesează soarta rezervaţiei naturale, ei formează "potere" ce protejează rezervaţia de exploatările forestiere ilegale şi de braconaj.

O cale eficientă de a proteja pădurile tropicale este implicarea populaţiilor indigene în administrarea rezervaţiei. Localnicii ştiu mai multe despre pădure decât oricine altcineva şi sunt interesaţi de salvarea pădurii ca sistem productiv, ce le conferă hrană, adăpost şi apă potabilă. Cercetările au arătat că, în unele cazuri, indigenii protejează mai bine pădurea decât rezervaţiile naturale create pe Amazon.

Rezervaţiile naturale ajută şi economia în ţările cu păduri tropicale prin atragerea de turişti care plătesc intrarea, angajează ghizi locali şi cumpără mărfuri locale cum ar fi coşuri, tricouri şi brăţări de mărgele.